DISTRIBUIȚI

Avem încă o dovadă a furtului de terenuri din Delta Dunării, trecute abuziv în acte oficiale din proprietatea privată în domeniul public al statului. Prin Hotărârea 181/30.03.2017, inițiată de Sevil Shhaideh, la propunerea lui Horia Teodorescu, președintele Consiliului Județean Tulcea, Guvernul pesedist a naționalizat, practic, drumuri și terenurile aferente acestora, declarate în fals ca făcând parte din domeniul public al județului.

Miza este uriașă. Proprietățile luate cu japca de la mai multe societăți comerciale joacă un rol-cheie într-un proiect cu fonduri europene, în valoare de peste un miliard de euro. Baronii de Tulcea fac orice pentru a reuși să pună mâna pe acești bani, chiar dacă asta le-ar putea aduce ani buni de pușcărie.

Război fratricid

În 2007, digurile aflate în proprietatea privată a unor ferme agricole au ajuns să învrăjbească între ele chiar autoritățile statului.

Prefectura Tulcea, condusă la acea vreme de prof. univ. Lefter Chirică, a acționat în justiție Consiliul Județean Tulcea, solicitând anularea Hotărârii nr. 41/2007, prin care au fost scoase din inventarul județului digurile și canalele aferente amenajărilor agricole și piscicole din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, bunuri aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate în baza Legii 15/1990. Judecătorii au dat dreptate CJ Tulcea, care a arătat în instanță că județul Tulcea nu a deținut niciodată un titlu valabil asupra acestor bunuri și că în mod eronat le-a inclus în inventarul bunurilor aparținând domeniului public de interes județean.

CJ Tulcea a arătat că digurile nu au fost niciodată în proprietatea județului

În baza dispozițiilor Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, Prefectura județului Tulcea a emis Deciziile nr. 68/1991, 93/1991 și 159/1991, decizii prin care au fost înființate societăți comerciale care aveau ca obiect de activitate pescuitul și agricultura în Delta Dunării, stabilind și capitalul social al acestora, constituit din suprafețe de teren, luciu de apă, diguri și canale.

„Invederăm instanței că digurile și canalele apreciate de către reclamant ca fiind de interes public județean au fost introduse în capitalul social al societăților comerciale prin decizii emise tocmai de Prefectura Tulcea. Aceste bunuri au fost trecute în capitalul social al societăților comerciale pentru că erau absolut necesare desfășurării activității acestora, reprezentând canale de irigații și diguri din incintă, care aveau rolul de a constitui și defini respectivele amenajări agricole și piscicole. Niciodată aceste active nu au constituit diguri de apărare ale localităților, așa cum în mod eronat susține reclamanta. Dacă aceste diguri ar fi fost de apărare, ar fi trebuit în mod obligatoriu să aparțină domeniului public de interes național, astfel cum prevede Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridical acesteia“, au arătat reprezentanții CJ Tulcea.

Guvernul doar ATESTĂ inventarul public al județului

Un alt motiv invocat de autoritatea juețeană pentru a susține în mod corect că aceste bunuri nu aparțin județului Tulcea, este faptul că statul, prin Fondul Proprietății de Stat și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, atunci când a privatizat societățile comerciale, a inclus printre active și aceste bunuri. Or, dacă acestea ar fi constituit proprietate publică de interes național sau județean nu puteau fi vândute.

Prefectura Tulcea a apreciat că Hotărârea CJ Tulcea nr. 41/2007 este nelegală întrucât nu cuprinde ansamblul bunurilor domeniului public atestat prin HG nr. 1360/2001.

„Conform Legii 213/1998, mișcările bunurilor proprietate publică a județului se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, iar Guvernul, prin hotărâre, nu face decât să ateste apartenența acestor bunuri la domeniul public, urmărindu-se să nu existe neconcordanțe la nivelul inventarierii domeniului public de interes național cu cel de interes local“, a fost replica juriștilor Consiliului Județean.

Pentru ca lucrurile să fie cât mai clare, reprezentanții CJ Tulcea a dat și lecții de limba română prefectului de la acea vreme, Lefter Chirică: „Conform Dicționarului enciclopedic al Limbii Române, a atesta înseamnă a confirma un adevăr care, în acest caz, confirmă ceea ce a aprobat Consiliul Județean Tulcea în îndeplinirea prerogativelor conferite de Legea 213/1998. În urma diferitelor mișcări în inventarul bunurilor proprietate publică județeană, Guvernul atestă aceste modificări, neavând competența să se pronunțe asupra oportunității acestora”.

Instanțele de judecată au tranșat dreptul de proprietate asupra digurilor

Judecătorii au stabilit de nenumărate ori că societățile comerciale dețin digurile

CJ Tulcea a arătat în instanță că, în vederea clarificării regimului juridic al dreptului de proprietate asupra digurilor și canalelor, a făcut în mai multe rânduri demersuri pentru radierea acestor bunuri din capitalul social al societăților comerciale, numai că instanțele de judecată au respins acțiunile.

Și CJ Tulcea dă nenumărate exemple. Astfel, sentința civilă nr. 9/CA/15.02.1999, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul 1975/CA/1998, a admis acțiunea în contencios adminsitrativ formulată de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD) în contradictoriu cu Prefectura Tulcea și Consiliul Județean Tulcea. Instanța a anulat deciziile de înființare a societățior comerciale, emise de Prefectura Tulcea, dar numai în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren agricol, pășunilor, pădurilor și lacurilor din statutul companiilor privatizate. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că fac obiect al proprietății publice numai suprafețele de teren agricol, pășunile și pădurile din perimetrul Deltei Dunării, NU și digurile și canalele, care fac obiectul proprietății private ale societăților agricole și piscicole din Delta Dunării.

Același lucru l-a constat în Tribunalul Tulcea. În sentința civilă nr. 1049/2005, în dosarul nr. 1280/2005, instanța a apreciat că proprietate asupra digurilor și canalelor din Amenajarea piscicolă Chilia I și Ferma Hreblea aparțin SC Piscicola SA Chilia Veche, deși acestea erau cuprinse în inventarul bunurilor de interes județean. Hotărârea Tribunalului Tulcea a fost menținută de Curtea de Apel Constanța, care a respins recursul, declarat ca nefondat.

Totodată, prin încheierea din 30 mai 2013, pronunțată în dosarul 5/1999, Tribunalul Tulcea  apreciat că bunurile sunt proprietatea societății Agrodelta Chilia Veche SA și nu pot fi trecute în inventarul bunurilor de interes județean decât cu respectarea prevederilor Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul acesteia, aducă cu acordul adunării generale a acționarilor și numai cu plată.

La fel, prin încheierea din 17 aprilie 2003, dată în dosarul 67/2001, Tribunalul Tulcea a apreciat că digurile și canalele din Amenajarea piscicolă Chilia II (Hreblea) pot fi incluse în inventarul bunurilor proprietate publică a județului Tulcea doar cu acordul adunării generale a acționarilor și numai cu plată.

Totodată, prin decizia civilă nr. 110/COM/2004, Curtea de Apel Constanța a reținut că bunurile din patrimoniul societăților comerciale pot trece în domeniul public numai în condițiile Legii 213/1998.

CJ Tulcea își face „ mea culpa“

În aceste condiții, Consiliul Județean Tulcea, realizând că în mod eronat a inclus în inventarul bunurilor aparținând domeniului public de interes județean bunuri care, de fapt, aparțineau societăților comerciale, a scos din inventar digurile și canalele aferente amenajărilor agricole și piscicole din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării.

CJ Tulcea a mai arătat că susținerea Prefecturii Tulcea că dreptul de proprietate încetează dacă bunurile  au fost trecute în domeniul privat este total falsă. Asta pentru că județul Tulcea nu a fost niciodată proprietar al digurilor și canalelor, acestea revenind proprierarilor de drept, adică societăților comerciale, prin actele de înființare, cu mult înainte ca Prefectura să inventarieze bunurile de interes public județean.

Și Curtea Constituțională a dat dreptate societăților comerciale. Astfel, decizia 341/2001 a stabilit că, în baza Legii 15/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepția terenurilor care intră în componența Rezervației Biosferei Delta Dunării, astfel că bunurile aflate în amenajările agricole și piscicole nu fac parte din domeniul public.

Într-o altă speță, Curtea de Apel București a apreciat că activele aflate pe terenurile proprietate publică nu pot face parte din inventarul bunurilor proprietate publică dacă sunt cuprinse în capitalul social al unei societăți comerciale.

„Cameleonul” Lefter Chirică

Chirică Lefter a jonglat cu legile după cum i-a convenit

Culmea, cu doar un an înainte să tragă la răspundere CJ Tulcea că nu vrea să ia cu japca bunurile societăților comerciale, prefectul Chirică Lefter a recunoscut dreptul de proprietate al Agrodelta Sireasa, dar și al altor firme private, asupra digurilor, jonglând cu legea după cum îi era mai bine. În acest fel, Chirică a vrut să paseze fermei agricole întreaga responsabilitate asupra întreținerii infrastructurii de apărare împotriva inundațiilor. Prefectul s-a spălat pe mâini, argumentând cu legea în față că digurile sunt în responsabilitatea exclusivă a fermei agricole. Că doar este PROPRIETARĂ.

Având în vedere faptul că digul ce face obiectul notificării este în patrimoniul Agrodelta Sireasa SA, obligația de întreținere a acestuia revine proprietarului. În cazul în care proprietarul nu întreține bunul în condiții corespunzătoare, iar acesta suportă o serie de prejudicii, el nu va putea fi despăgubit, deoarece ar însemna să invoce propria culpă (neglijență) drept cauză a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă prin acțiunea sau inacțiunea sa se vor produce pagube unor terțe persoane, proprietarul poate fi obligat să le despăgubească, el fiind răspunzător pentru prejudiciul cauzat, potrivit Codului Civil. În consecință, considerăm că SC Agrodelta Sireasa SA trebuie să ia măsurile necesare în vederea consolidării digului aflat în proprietatea sa“, se arată într-o adresă a Prefecturii Tulcea, datată 26 aprilie 2006, și semnată de prefectul Lefter Chirică.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here